Bulevardul Lascăr Catargiu este o stradă din Bucureşti, situată între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană, pe direcţia sud-vest. Este fostul Bulevard Ana Ipătescu, cu care nu toţi bucureştenii au fost de acord să i se schimbe numele.

Iniţial denumită bulevardul Colţei, artera care face legătura între Piaţa Română şi Piaţa Victoriei îşi datorează numele marelui om politic conservator Lascăr Catargiu, prim-ministru în vremea Regelui Carol I.

Bineînţeles că un astfel de nume nu putea rămâne în clipa în care “poporul a devenit stăpân pe soarta sa”. Aşadar, s-a ales numele de Ana Ipătescu pentru acest bulevard, în amintirea luptătoarei de la 1848. Regimul comunist avea o obsesie pentru revoluţia de la 1848, întrucât susţinea că de acolo a pornit mişcarea muncitorească la noi în ţară. După 1989, bulevardul a revenit la vechea să denumire de Lascăr Catargiu.

Conform legislaţiei, o întreagă zonă poate fi apreciată drept monument, acel ţesut urban fiind considerat unicat, iar fondul sau construit având o valoare arhitecturală ridicată. Gradul de protecţie al acestor zone, precum Bulevardul Lascăr Catargiu, este maxim, protejându-se valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu în ansamblul lor. În cazul clădirilor monument sau susceptibile de a fi declarate monument, dar care fac parte din ansambluri de arhitectură, sunt permise doar intervenţii de consolidare, restaurare şi întreţinere care să le pună în valoare. Iar funcţiunea "nu trebuie să implice nici un fel de modificare a arhitecturii exterioare sau a caracterului/elementelor valoroase ale interiorului".

Bulevardul reprezintă o axă de tip particular care face tranziţia între deschiderea plantată a bulevardelor Aviatorilor şi Kiseleff şi concentrarea bulevardului Magheru.

Elementele definitorii şi care-i conferă caracterul sunt: profilul transversal constant şi echilibrat, preponderenţa construcţiei de tip vilă burgheză în regim continuu, ambianţa creată de prezenţa vegetaţiei de aliniament de-a lungul spaţiilor pietonale ample.

Rezultatul reglementărilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1897), care au fost reluate şi confirmate în 1928 şi 1935 (retragere uniformă cu 4 metri de la stradă, front închis sau o desfăşurare de faţade minimă de 10m, înălţime cuprinsă între 8 şi 12 metri, grilaj de fier cu soclu de zidărie de 2 metri.

Construcţiile care îl delimitează au fost construite în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Din păcate a fost afectat de intervenţiile punctuale din anii 1970 când au fost realizate construcţii cu gabarit prea mare în planul secund şi de operaţiunile din anii 1980 când au fost demolate constructiile din vecinătatea Pieţei Victoriei.

Este un bulevard rezidenţial care îmbină rigoarea şi unitatea unei intervenţii reglementate cu ţesutul bucureştean de sfârşit de secol XIX.

arh. Madalina Berindei

Arhitect & Urbanist Diplomat

Auditor energetic pentru cladiri

Site: www.berindei.ro