Cartierul Tamisa

Arhitectura magica: Hanul cu Nuci

Există la marginea Bucureştiului, un loc magic, numit Arcuda. Se situează undeva la 17 km de şoseaua de centură, către Piteşti. Locul acesta servea acum ceva ani unei staţii imense de epurare a apei. Încă deserveşte acelaşi scop, însă pentru o societate privată. Nu despre apă vreau să va povestesc azi, ci despre cum arată o parte a acestei localităţi architectural vorbind.


Nefiind zonă urbană nici pe vremea comunismului, casele vechi de aici au scăpat de ororile demolărilor înainte de revoluţie. Din păcate, multe dintre ele sunt neîngrijite acum. Totuși sunt și câteva care arată că un colţ de rai, precum Conacul cu nuci şi alte trei proprietăţi aflate în vecinătate.


Toate sunt construite în stil neobrancovenesc, adică un mix de influenţe atât româneşti, cât şi bizantine, cu geamuri şi coloane rotunjite, cu pereţi din cărămidă roşie şi tencuiala albă îmbinate cu un gips rugos şi lemn.


De ce nu se vând casele astea? De ce stau ele în paragină? Şi de ce au fost părăsite de proprietarii lor?


De la coadă la cap, situaţia ar fi aşa: sunt părăsite pentru că sunt în afara capitalei, iar proprietarii lor sunt ocupaţi în oraş cu serviciul, sau cu alte probleme. Nu mai sunt nici măcar case de weekend, fiindcă anii le-au erodat frumuseţea. Unele dintre ele fac parte din diverse patrimonii, şi sunt imposibil de modificat. Cât despre restaurare, nu cred că sunt mulți cei care şi-ar dori din nou să trăiască în camere înalte de trei metri și jumătate, cu sobe şi pereţi de 70 cm grosime... Aşa este, utitlitatea lor ar putea fi restabilită la costuri mari, iar confortul dorit azi s-ar obţine cu investiţii mai mari decât cele care s-ar face dacă ar fi modificate într-un stil mai puţin conservator.


Casele sunt în paragină de ani de zile, imediat după revoluţie, când proprietarii (sau moştenitorii celor care şi-au trăit viaţa în aceste locuri minunate), nu le-au mai acordat atenţia cuvenită. Acum nu le pot nici vinde, cu toate ca sunt cam toate la vânzare, însă preţurile lor sunt astronomice. Pe lângă suprafaţa de peste 300 mp a caselor, curţile au minim 3000 mp. Care înseamnă livezi de pomi fructiferi, mici pâlcuri de pădure de brad şi stejar şi poenițe minunate pe care cresc flori de câmp şi trandafiri sălbatici... Nimeni nu îşi doreşte nici amenajarea, nici cumpărarea lor. Prețul este de vină.


Ele totuși reușesc să reziste cumva în fața indiferenţei noastre. Singurul proprietar pe care l-am găsit încă îndrăgostit de loc şi care a investit mai mult decât resurse financiare, ci chiar și sufletul în aceast cămin este doamna Ana Costin, proprietara Hanului cu Nuci. Aceasta a cumpărat locul de la vechi proprietari şi nu ar da un Bucureşti întreg pe colţul sau de rai. Multe modificări nu a adus proprietăţii, ci doar a reușit să o transforme într-un cămin. Mai mult, aici se organizează nunţi sau diverse activităţi recreative, fiindcă nu numai structura casei permite, ci şi adevăratul parc ce poate fi numit curtea interioară.


Din păcate, acesta este singurul exemplu pe care l-am putut găsi în zonă, însă promit că voi investiga mai mult, pentru că merită. Mai jos sunt trei fotografii ale proprietăţii Hanul cu nuci, din curtoazia Anei Costin.

 

Arhitectura magica: Hanul cu Nuci

 

 

Arhitectura magica: Hanul cu Nuci

 

 

Arhitectura magica: Hanul cu Nuci

 

Arch. viz Bianca Neagu

 

E-mail: bianca.neagu@premiumrush.ro

ANSAMBLURI REZIDENȚIALE
Dezvoltator Imobiliar
CLĂDIRI DE BIROURI
COD UNIC: ELV03NPX2G12