Cartierul Tamisa

Spatiul urban si structura urbana

Spatiul urban si structura urbanaSpaţiul urban a constituit un obiect de cercetare începând cu secolul XIX, studiile ulterioare fiind în concordanţă cu intensificarea procesului de urbanizare. Pe baza studiilor de detaliu s-au elaborat o serie de modele, obţinute prin generalizarea concluziilor şi a observaţiilor concrete. Primele modele datează din perioada interbelică şi ele generalizează unele trăsături morfologice ale oraşelor.

 

 

Problema organizării spaţiului urban a suscitat un interes deosebit datorită importanţei practice pe care o prezintă. Există mai multe modele şi teorii care încearcă să lămurească aceste aspecte şi să acopere întreagă varietate de situaţii existente, având astfel un grad de aplicabilitate ridicat. Obiectivul principal al studiului structurii urbane îl reprezintă formarea unui sistem propriu de gândire urbanistică coerentă în sensul dezvoltării capacităţii de abordare interdisciplinară în domeniu şi al intelegii oraşului că organism urban complex, funcţional-configurativ, clarificând atât probleme de terminologie cât şi probleme de metodă.

 

Complexitatea lor este determinată de trei elemente principale: terenul, populaţia şi activităţile urbane, care prin configuraţia, dimensiunile şi, respectiv, profilul lor generează forme specifice de organizare a teritoriului.

 

Spaţiile urbane ale unor centre mici sunt simplu structurate, pe când ale centrelor mari prezintă structuri de o mare complexitate, urmare a dezvoltării etapizate şi intensificării permanente a relaţiilor interne.

 

Pentru a înţelege ce este aceea o structură urbană, care sunt determinantele ei că stare de coeziune a oraşului şi cum este ea implicată indezvoltarea urbană trebuie înţelese necesităţile oraşului contemporan – mereu mai numeroase, diversitatea funcţiunilor societăţii, sporind şi determinând apariţia unor programe şi comenzi sociale - industrii, locuire, centre de organizare, locuri de odihnă şi recreaţie, instituţii pentru învăţământ, cultură, sănătate.

 

Confruntarea cu necesitatea realizării unui volum uriaş de construcţii într-un timprelativ scurt - antrenează mijloace materiale şi potenţial uman considerabil- impune evoluții rapide ale mediului urban.

 

Structura urbană reprezintă totalitatea relaţiilor ce se stabilesc în teritoriul urban între elementele constitutive ale cadrului urbanistic care se realizează printr-o acumulare spaţială care are la bază asocierea de spaţii urbane.

 

În cadrul transformărilor ce caracterizează evoluţia societăţilor umane, unul din mijloacele prin care acest proces se manifestă este schimbarea calitativă şi cantitativă a mediului de viaţă , iar oraşul aparţine ambelor domenii de manifestare.

 

Aglomeraţiile urbane de genul metropolelor sau conurbatiile au luat naştere prin dezvoltarea continuă a oraşelor relative apropiate în spaţiu unul de celălat, între care a existat suficient teren construibil sau utilizabil pentru a permite conexiuni şi locuințe noi.

 

arh. Madalina Berindei

 

Arhitect & Urbanist Diplomat

 

Auditor energetic pentru cladiri

 

Site: www.berindei.ro

ANSAMBLURI REZIDENȚIALE
Dezvoltator Imobiliar
CLĂDIRI DE BIROURI