Cartierul Tamisa

Peisajul urban interbelic in Bucuresti

Peisajul urban interbelic in BucurestiPerioada interbelică reprezintă o perioadă captivantă şi pitorească, în stil balcanic. Atunci aveam un Bucureşti al biletelor de închiriat şi al simigeriilor, al oltenilor cu cobiliţă şi al lampagiilor ambulanţi, dar şi cel al teatrelor în care jucau actori de seama ai operei, în care veneau să dea spectacole cei mai vestiţi artişti lirici ai scenei internaţionale.


Între 1918-1944 a fost perioada cu cea mai mare varietate de orientări şi căutări stilistice, existând diferenţe notabile între vechiul Regat şi teoriile alipite după primul război mondial. Perioada anilor interbelici va rămâne în istoria Capitalei ca o veritabilă vârstă de aur, reflectată în mii de pagini de jurnal, fotografii, picture sau filme. Societatea românească îşi îndeplinise visul de generaţii a reîntregirii teritoriale şi îşi arată un mare apetit spre nou şi modern. Acum se întâlnesc cel mai bine tradiţia şi modernitatea, vechiul şi noul, inovaţia şi conservatorismul.


În perioada interbelică, în contextul mediului economic prosper şi al programelor generale ce vizau modernizarea oraşului, bucureştii au cunoscut o intensă activitate în ce priveşte construcţiile. Se observă în permanentă arhitecturii clasicizante, cu prelungiri ale eclectismului şi, după 1935, manifestări ale clasicismului modern. Arhitectură de tip Art Deco a fost promovată, şi a făcut parte dintr-o fază iniţială a modernităţii.


Arhitectura modernă s-a afirmat prin lucrările multor arhitecţi, împrumutând idei arhitecturii neo-româneşti. Apare o nouă generaţie de arhitecţi, care îşi pun în aplicare principiile moderniste învăţate la şcoli de arhitectură din străinătate. Spre sfârşitul anilor ‘20, arhitecţi precum Marcel Iancu construiesc în Capitală primele imobile conform principiilor arhitecturii modernise. De asemenea, în 1929 Horia Creangă construieşte celebrul imobil ARO şi trasează imaginea a ceea ce avea să devină o adevărată colecţie de produse ale noii arhitecturi: Bulevardul Magheru. Societatea vremii, dornică de progres îmbrăţişează noul curent care în scurtă vreme ajunge să se manifeste atât prin vile şi imobile de raport rezultat al comenzii private cât şi în edificii publice.


În acest context, se schimbă atitudinea faţă de sursele tradiţionale de inspiraţie, se trece prin diferite faze: de la arheologia decorativă spre semnificaţiile profunde ale arhitecturii populare. Bucureştiul de altădată uimea prin bogăţia de verde, cu spaţii verzi şi copaci pe toate străzile, grădini de flori şi parcuri. Oraşul avea multe case şi toate aveau curţi. Când a apărut moda bloc haus-urilor, acestea căutau totuşi să păstreze un spaţiu pentru grădina. Înainte de primul Război Mondial, exista obiceiul că lumea să iasă la plimbare duminică în trăsuri încărcate de flori, iar circulaţia se făcea cu tramvaiul tras de cai, mai apoi cu omnibuzele electrice şi tramvaiul electric – un peisaj urban de mult apus, liniştit şi mai ales lipsit de grabă.

 

arh. Madalina Berindei



Arhitect & Urbanist Diplomat



Auditor energetic pentru cladiri



Site: www.berindei.ro

ANSAMBLURI REZIDENȚIALE
Dezvoltator Imobiliar
CLĂDIRI DE BIROURI