Cartierul Tamisa

Kitschul in arhitectura

Kitschul in arhitecturaTermen provenit din limba germană, de la verbul kitschen, foarte obişnuit în sudul acestei țări, în Bavaria, unde aparţinea limbajului familiar şi avea sensul de “a face ceva de mântuială” sau “a fuşeri“ şi denotă un stil de prost gust, kitsch-ul a fost prima dată folosit pe piaţa de artă din München în jurul anilor 1860-1870 ca termen descriptiv pentru arta de calitate minoră, ieftină, popular. Din punct de vedere istoric, există două mari perioade importante ale dezvoltării kitsch-ului aşa cum îl definim în viziunea contemporană:


a) prima este legată de triumful burgheziei celei de-a două jumătăţi a secolului al XIX-lea şi este cuprinsă între anii 1860-1900.


b) a doua perioadă este cea care se conturează sub ochii noştri: un neokitsch al consumabilului, al obiectului de artă văzut că produs de serie.


Kitsch-ul simulează o profunzime care nu există, e doar de suprafaţă. Tot ce ţine de superficial e legat şi de simulare, de exemplu de simulare de stiluri, de copiere proastă a lor, de sugerare cu mijloace neadecvate a unor mari stiluri istorice, sau a marii arte clasice, etc. Kitsch-ul e legat şi de trăirea superficială a unor pretinse sentimente mari. El combină în general dramatismul şi marile, furtunoasele şi gălăgioasele sentimente cu redarea şi trăirea lor într-o cheie minoră şi comodă. Termenul este de asemenea folosit pentru a define orice artă care este pretenţioasă până la punctul în care este de prost gust, banală şi insensibilă.


Teoreticianul francez, Abraham Moles, la sfârşitul anilor ’70, discuta despre trăsăturile principale ale kitsch-ului, care se pot aplică întocmai şi în arhitectură, din punct de vedere estetic:


Principiul inadecvării care se referă la faptul că obiectul este întotdeauna bine şi prost conceput, bine la nivelul unei realizări îngrijite şi constiicios finisate, rău în sensul că partea de concepţie este distorsionată. Obiectele sunt supradimensionate ori miniaturizate ori deviate de la funcţia lor originală.


Principiul cumulării se referă la tendinţa de a îngrămădi cât mai multe obiecte în aceelasi spaţiu sau cât mai multe stiluri în acelaşi obiect sau producţie artistică.


Pricipiul perceperii sinestezice se leagă de cel al cumulării, la tendinţa de a asalta cât mai multe canale senzoriale simultan.


Mediocritatea care este un aspect fundamental, kitsch-ul fiind conceput ca o artă acceptabilă pentru mase.

 

arh. Madalina Berindei

 

Arhitect & Urbanist Diplomat

 

Auditor energetic pentru cladiri

 

Site: www.berindei.ro

ANSAMBLURI REZIDENȚIALE
Dezvoltator Imobiliar
CLĂDIRI DE BIROURI
COD UNIC: ELV06P6XY912