Numit uneori şi Deconstrucţie, deconstructivismul este o direcţie de dezvoltare a arhitecturii postmoderne începută la sfârşitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design şi proiectare, precum şi de manipulări ingenioase ale formelor, continuităţii şi structurilor suprafeţelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, servind astfel la "dizlocarea" şi "distorsonarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a faţadei şi a întregii suprafeţe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate şi haos controlat.

Unii dintre arhitecţii implicaţi în mişcarea deconstructivistă au fost influenţaţi de scrierile filozofului francez Jacques Derrida şi de ideea să filozofică de deconstrucţie, deşi gradul concret de influenţare al acestora este o problema de dezbătut, în timp ce alţi arhitecţi au fost influenţaţi de multiplele dezechilibre geometrice ale mişcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mişcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism şi artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mişcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcţie neexplorată până la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constructive anterioare, "funcţia determina formă", "purism", "fidelitate faţă de materialele folosite", şi altele similare.

Imaginea vizuală finală a unei clădiri ce să ghidează după principiile deconstructivismului se caracterizează printr-o imprevizibilitate stimulantă şi printr-un haos controlat, de altfel deconstructivismul este un curent recent apărut în arta şi arhitectura şi are legătură directă cu conceptele de Complexitate şi Haos din ştiinţă. Acumularea unei cantităţi imense de informaţie aduce după sine nevoia de reordonare, de reorganizareaparitia unor noi mijloace de exprimare.

Deconstructivismul reprezintă o abordare în conceperea unui design care încearcă să vadă arhitectura în bucăţi. Elementele de bază ale arhitecturii sunt dezansamblate şi reansamblate. Clădirile deconstructiviste par să nu urmărească o logică vizuală. Acestea par a fi alcătuite din forme abstracte nerelaționate şi nearmonizate.

Deconstructivismul arhitectural este un curent postmodern, care are la bază modelarea 3D a suprafeţelor, forme neregulate, de cele mai mute ori elemente arhitecturale discordante, şi aşa mai departe. De asemenea deconstructivismul arhitectural este un concept foarte greu de integrat în peisajul urban al zilelor noastre. Cele mai multe oraşe deja existente se bazează pe un patrimoniu arhitectural important şi de valoare iar acest concept reprezintă un element de discordanță în peisajul urban în care ar putea fi integrat.

arh. Madalina Berindei

Arhitect & Urbanist Diplomat

Auditor energetic pentru cladiri

Site: www.berindei.ro