Capela Panglică este o capelă de nuntă, se află într-o grădină a unui complex hotelier "Bella Vista Sakaigahama", în Onomichi, Hiroshima. Situl este la mijlocul distanţei pe un deal, beneficiind de o vedere panoramică a Marii Japoniei.

Prin contopirea a 2 scări în spirală, s-a realizat o clădire aerisită şi o compoziţie arhitecturală într-o formă pură. O singură scară în spirală ar fi creat o imagine constantă într-o singură direcţie orizontală. De aceea, prin împreunarea a 2 scări, se dă naştere la vibraţii diverse care încununează unirea a 2 destine. La fel ca şi cele 2 vieţi, trec prin răsturnări de situaţie şi se transformă înainte de a se uni într-una, cele 2 spirale se conectează pentru a forma o singură panglică. La baza mişcării lor este o capelă în care vizitatorii conduc mirii care aşteaptă cununia iar altarul este aşezat în faţă unui copac al vieţii simbol; 80 de locuri sunt poziţionate cu vedere spre ocean, întreaga construcţie fiind compusă din 3 elemente distincte: acoperiş, pereţi şi podea.

Capela pentru nuntă a urmat întotdeauna o configuraţie de traseu. Mireasa merge spre altar cu tatăl ei, iar după ceremonie, acelaşi culoar devine o cale de plecare pentru mire şi mireasă. În procesul de mers pe jos aceast parcurs cu fiecare pas făcut trezeşte amintiri şi emoţii. La final, mireasă şi mirele urcă scări separate pentru a se întâlni în partea de sus unde cer permisiunea cerului să se alăture că unul, şi să declare căsătoria lor. Cei doi, care au trăit vieţi separate până în acel moment, merg înapoi în jos pe scări împreună. Imobilul simplu este compus numai din cai, străpunse de imaginea oceanului, munţilor, cerului, şi insulelor îndepărtate ce apar succesiv şi dispar.

Finisajele din Capela Panglică sunt panouri din lemn în poziţie verticală, vopsite în alb, astfel încât să se adâncească în frumuseţe pe măsură ce trece timpul, şi aliaj de titan-zinc, un material rezistent la daunele aduse de briza mării şi suficient de flexibil pentru a fi aplicate la curbură. S-a dezvoltat un model structural în care se aplică o aceeaşi cantitate de torsiune inversă ca forţă de rotaţie naturală predeterminată care provoacă sedimentarea. Fiind o clădire mică, intimă, emoţiile momentelor desfăşurate în interiorul ei sunt mult mai puternice şi celebrează un moment unic în viaţă.

Ferestrele din sticlă între scări permit spaţiului interior creearea unei relaţii strânse cu mediul înconjurător, în timp ce reduce la minim dependenţă de lumina artificială.

arh. Madalina Berindei

Arhitect & Urbanist Diplomat

Auditor energetic pentru cladiri