Cartierul Tamisa

Arhitectura solara

Termenul de arhitectură solară se referă la o abordare de proiectare a construcţiei, care este sensibilă la natură şi profită de condiţiile climatice pentru a atinge confortul uman, renunţând complet la utilizarea de energie artificială care este atât de costisitoare şi dăunătoare pentru mediu. Spre deosebire de abordarea design-ului convenţional, care tratează fenomenele climatice ca principalul inamic ce trebuie ţinut departe de mediul construit, efortul arhitecturii solare este tocmai de a construi ca parte integrată a mediului cu ajutorul factorilor climatici în avantajul nostru şi utilizarea energiei din Natură pentru a  atinge nivelurile necesare de confort.

 

Arhitectura solara

 

Energiile naturii pot fi utilizate în două moduri, în consecinţă arhitectura solară este clasificată că arhitectură pasivă şi activă.


Arhitectura solară activă implică utilizarea de colectoare solare şi a altor sisteme de energie regenerabile, precum biomasa, pentru a sprijini caracteristicile solare pasive. Acestea permit un grad mai mare de control asupra climatului intern şi fac întregul sistem mai precis. Sistemele solare active utilizează panouri solare pentru colectarea căldurii şi pompe sau ventilatoare acţionate electric pentru a transporta căldura sau frigul pentru spaţiile necesare.


Sistemele solare pasive se referă la sistemele care absorb, stochează şi distribuie energia soarelui, fără a se baza pe dispozitive mecanice, cum ar fi pompe şi ventilatoare, care necesită energie suplimentară.


Design-ul solar pasiv reduce cerinţele de energie ale clădirii nevoile sale de zi cu zi de răcire, încălzire şi iluminat, prin utilizarea energiei solare. Lumina soarelui a influenţat proiectarea de construcţii încă de la începuturile istoriei arhitecturii.


Arhitectura solară avansată şi metode de planificarea urbană au fost folosite prin orientarea clădirile  spre sud, pentru a oferi lumină şi căldură. Trăsăturile comune de arhitectură solară pasivă sunt orientarea spre soare, proporții compacte, umbrire selectivă  şi masă termică. Când aceste funcţii sunt adaptate climatului local şi de mediu pot produce spaţii bine iluminate care se află într-un interval confortabil de temperatură.


Plecând de la un element  foarte simplu, arhitectura solară protejează vara şi permite soarelui să pătrundă iarnă. Principiul fundamental al unei case solare este stocarea, pe timpul verii, a unei cantităţi uriaşe de căldură în pământul din jurul lor, astfel încât iarna să nu fie nevoie de încălzire suplimentară.


Peretele sudic trebuie să aibă o suprafaţă mare vitrată iar hidroizolaţia este esenţială pentru că pământul ud este un foarte bun conductor de căldură şi astfel stocul de căldură acumulat încet pe timpul verii se va pierde rapid în sezonul ploios. Este necesar că în jurul casei să existe în permanență pământ uscat.

 

 

arh. Madalina Berindei

 

Arhitect & Urbanist Diplomat

 

Auditor energetic pentru cladiri

 

Site: www.berindei.ro

ANSAMBLURI REZIDENȚIALE
Dezvoltator Imobiliar
CLĂDIRI DE BIROURI