Arhitectura chineză antică se aseamănă foarte mult cu cea arhitectura japoneză, datorită construcţiilor din lemn care se foloseau preponderent pentru ridicarea locuinţelor sau clădirilor.

În perioada antică, chinezii foloseau în general lemnul ca element definitoriu pentru realizarea locuinţelor. În unele zone din ţară se utilizau chiar şi bambusul, trestia ori loess-ul, care aveau rolul de a proteja oamenii în timpul anotimpului rece. Totuşi, deşi locuinţele tradiţionale erau făcute în mare parte din cherestea, construcţiile de apărare sau mormintele din antichitate se realizau din zidărie.

Datorită conceptelor la care chinezii ţineau foarte mult (putere imperială, ierarhie bine stabilită, tradiţionalism, armonie cu natură), putem observă chiar şi în ziua de astăzi multe vestigii ale arhitecturii antice din această ţară. Simplitatea şi modestia multor clădiri din China actuală, în special din zonele ferite de impactul modernizării tehnologice, reflectă stilul de viaţă al locuitorilor săi, care a trecut testul timpului. Construcţiile chinezeşti din prezent sunt realizate din platforme de piatră, cadre cu stâlpi şi grinzi şi sisteme de brăţări de prindere a acoperişurilor.

De-a lungul timpului, arhitectura chineză antică a influenţat şi alte stiluri arhitecturale din Orient, precum cele din Coreea de Nord, Mongolia sau chiar Japonia.